operatia aritmetica simpla a unui inginer civil

Ai avut rabdare cu mine sa-nteleg
ca nu exista legi impotriva sortii
care din când in cand mai arunca si neiubiri
in gheara mortii

de ce am fost iubita, de ce am iubit
am invatat târziu sa plâng
de câte ori am gresit
a inceput o zi noua, o noua poveste
orice poveste ne-a adus la final impreuna
cât de mult m-ai iubit, jumatatea mea buna?

voi fi in sfârsit lânga voi, voi cei ce-ati fost lânga mine
mi-ai spus sa cresc si cresc:
voi iubi de acum pe cei ce ma iubesc
"sa nu schimbi asta" mi-ai spus
"eu nu te voi schimba nici dincolo de moarte"
vezi? nu m-am schimbat in fond
chiar daca am fost departe

câte drumuri am ratacit . . . . . doua
cum de ai asteptat?
inlauntru ma tem
oare ajunge sa râd ca sa ascund
tot ce n-am meritat?
in prima zi ne-am privit in ochi
numai tu ai vazut, eu m-am legat la ochi si am mers inainte

n-am vazut pe nimeni sa poarte atatea chei
torpedoul si buzunarele pline
tac si stiu ca nu am meritat
sa pastrezi cheia de la usa spre mine

arhitectul din tine credea ca suntem suma experientelor noastre
daca sumele se mai pot insuma
adauga-ma tie
n-am crezut ca revelatia mea divina
va veni sub forma unei operatii aritmetice
si ca voi iubi nebuneste
negatia negarii mele
la fel de etern ca religia mea
ai stiut mereu ca exist
chiar daca nu m-ai putut vedea